Postarea care deschide categoria Design în care am să scriu despre micile modificări pe care le aducem noi apartamenului nostru din Cluj și planurile mele în materie de design, precum și niște articole despre apartamente care îmi plac, lucruri DIY și așa mai departe.

După cum știti probabil din articolul anterior, eu îmi doream să fiu studentă la deign interior și de produs, la UAD, dar nu a fost să fie. Am luat un an ore de design cu profesori din UAD și una peste asta, cam așa arată acum mapa mea de design. Am decis să postez despre asta pentru că face parte din mine, din ceea ce-mi doresc să devin la urma urmei când toți trebuie să ne alegem o meserie. Am o pasiune pentru asta. Îmi pare extrem de rău că am fost foarte dezamăgită de mine după admitere și nu am mai mers la sesiunea din toamnă. Dar anul ăsta știu măcar cu ce sa mănâncă și sper să meragă treaba mult mai bine. M-am reapucat de desenat și o să mai postez, din când în când și din desenele noi.

Nu prea mai am multe de spus, eu sper să vă placă desenele, comentariile sunt bine-venite, ca-ntotdeauna.

Cam asta ar fi mapa mea, sper să vă placă desenele, să vedeți că mai sunt și alte lucruri pe care nu ai cum să le știi la o persoană, lucruri pe care probabil nici nu le bănuiai…

Mai târziu, astă seară: 

1. Tutorial Maroon Smooky eyes
2. Primele poze de la shootingul cu Adi Coco, de duminică:D

Am ajuns la Cluj și mă simt din nou acasă, apuc să scriu doar spre seară. Și am lucrat la un tutorial de  smooky eyes, vișiniu cu mov, despre care am mai spus că e favoritul meu și vreau să îl împart cu voi. Multe lucruri de bine pentru blog zilele astea. Aștept cu nerăbdare primele poze de la ședința foto să văd cum au ieșit. Am avut niște mici probleme la apartament și lungi discuții cu Carmen, despre ce se mai întâmplă în ultimele zile.

Mi-am redecorat noptiera – unul din lucrurile care îmi place să le schimb destul de des la camera mea.

Pentru mine noptiera este foarte importantă pentru că e primul lucru pe care îl văd dimineața, când mă trezesc așadar trebuie să fie o adunătură de lucruri frumoase, care să mă reprezinte.  Azi noapte am avut o discuție lungă cu Mădă Gherman, despre Feng Shui, camerele noastre și despre ce avem pe noptieră. Am readunat lucrușoarele:

Crema de baie de la Voicu, lacurile cu care mă tot dau de vreo săptămână, lănțișorul primit de la Urban Bijuterii Chic, alături de cutiuța de la ei, care-mi place mult. Ultimul număr Elle, pentru că deseară citesc articolul Mihaelei Rădulescu despre normalitate . Scrumiera primită de la Miruna, cadou de apartament nou , animal print.

Încă două lucrușoare dragi, îngerașul auriu primit de Crăciun de la Maria, mătușa mea și alături suportul pentu bijuterii de la Georgi, care îmi place foarte mult și e și util.

Am agățat pe el un lanț făcut de mine, cu cruciulița primită de la bunica.

Mi-am reparat laptopul și mă simt foarte bine așa că nu mai trebe să o deranjez pe Carmen de la calculator. Musai acuma să ne luăm modem, să nu facem orar la cablu de net ) Una peste alta mi s-a umezit peretele cu posterele mele dragi și a trebuit să le iau jos deocamdată…le pun la păstrare în sertarul destinat revistelor.

Rosie <3

Hermesică s-a cuibărit, ca de obicei, lângă mine și toarce:D Eu m-am pictat azi mână, cu o cariocă din setul de design, că mă plictiseam și din diverse motive îmi place cum arată tatuajele pe încheietura mâinii la fete și pe toată mâna la băieți…că tot am zis de design, mâine, spre seară am să vă fac cunoștiiță cu mapa mea de la design de produs. Trebuia să fiu studenta la UAD, dar din păcate nu am trecut de proba de portret și așa am ajuns la a doua variantă, comunicare și PR, la UBB. Asta nu înseamnă ca nu mai dau o tură la vară, pentru că deja m-am reapucat de desenat! Sper să vă placă.

Târziu, dupămasă mi-am făcut un desert bestial – waffels cu banane și ciocolată topită milka. Nu sunt mare fană a dulciurilor, dat în cazul de față mi-am dorit ceva bun , rapid ded făcut și foarte dulce. Să-mi treacă, așa vreo săptămână!

Am filmat azi tutorialul pentru machiajul smooky eyes, video pe care îl voi posta mâine pe blog, pentru că am de lucru la el.
Până atunci câteva poze pe care le-am făcut azi, cu ajutorul soarelui primăvăratic, prin bucătărie, cu machiajul mai sus menționat.

Și prima zi înapoi la Cluj s-a încheiat cu un apus colorat, silențios…doar câtiva șoferi grăbiți spre casă, probabil, care gonesc pe bulevard. Și câte 2-3 studennți care-și așteaptă shaorma la pachet în față la Mama Manu… cam așa se vede Eroilor de la mine din cameră.

Maine pe blog: tutorialul video cu maroon smooky eyes și, să sperăm teaserul cu pozele de la ultimul shooting.
Citiți ultimul meu articol pe mureș news, aici! 

Îmi amintesc cum ne strângeam la câte unu, bă – ce nopţi…

Alcool puţin dar suficient ca să ne pună-n cap pe toţi.

Ne distram pe rep, Armada, Zale, Deceneu

Şi-apoi un pic de pogo, pe Da Hood mereu…

Sau ştii tu, când te făceai mai pastă ca Barilla,

Se ştia c-a fost o seară grea..de shoturi de tequila!

Partyuri in Exit, banii pe bere îi arunci, 

Însă nimic nu se compară cu cabanele de-atunci… 

Versurile astea scrise de Voicu de ceva vreme, versuri pe care de fiecare dată atunci când le citesc şi re-citesc îl tot întreb de ce nu se apucă iar de scris, reprezintă cel mai bine toate nopţile adunate-n rânduri. Ne ştim din 2007, cu Ada, Paula şi  Andra – de la prima cabană, primele zile petrecute împreună la Sălard când abia ne cunoşteam şi făceam poze în iarbă, ascultam OCS şi mâncam grătare de pui şi seminţe. Doamne dubioasă mi se mai părea Ada, că nu vroia să facă poze nici cum dovadă fiind faptul că n-am prins-o-n poză cu noi. Aşa de urât se mai uita, de unde aveam să ştiu eu că 3 luni mai târziu ne întâlnim pe 19, în drum spre şcoală, se mută la noi în clasă şi începem o prietenie foarte faină, care părea că nu se va termina vreodată.

Nu s-a terminat nici acum, doar că suntem la vreo 2000 de km distanţă. Londra…

Paula, Andra, eu (ce păr aveam, doamne)

Eu şi Paula,

 Voicu, Oxi, Căluţ, Ştefi cu Mokio, Dadu, Paul, Huni, toată gaşca ne cunoaştem mai târziu după petrecerile legendare de la Oxi Bar – acas’ la Oxi, în Unirii şi urmează şi prima cabană fără părinţi, moment în care m-am cuplat cu Voicushorul

Mâncam la pateu de zici că era singura mâncare de pe lume, mai făceam câte un grătar…Ţin minte că Mokio a adus în cabană o buturugă lungă de vreo 5 metri şi o băgat-o pe foc, în soba, “să fie, acolo!”…nişte amintiri frumoase. Stăteam cu Voicu în pat ne-am instalat într-o cameră cu pat matrimonial – că doar eram cuplu acuma, începând de pe tren şi toată lumea era curioasă ce se întămplă. Cel mai curios a fost Oxi, care după câteva pahare trântea uşi şi o venit să mi scuture patul că era nervos – mi-am vărsat ciocolata caldă pe mine, adio pijama!  Ei bine nu se întămpla nimic am stat şi am povestit toată noaptea, despre multe lucruri, încă o noapte de care o să ne amintim cu drag. Mai este o tură când am rămas singură şi eram în renovare cu camera, în vara aceluiaşi an şi au venit la mine Mokio şi Huni şi Dadu, Voicu, multă lume…nişte vremuri faine. Mă cât ne plăcea să-i chemăm pe toţi când rămâneam singuri acasă! Data viitoare asta fac, jur )!

Tot aici şi primul tren pierdut spre cabană, că eu cu Ada, ca de obicei în ultimul moment ne spălam colanţii şi ne uscam părul. Şi primele poze făcute cu cel mai performant telefon  de atunci, tot un Samsung – 3 megapixeli!! Genial!

Cabana lu Coman – asta merge la versurile cu tequila. Şi suncă praga. Era aşa de fain acolo la cabană că erau trase obloanele şi eram într-o petrecere continuă. Paula a ieşit la un moment dat afară şi şi-a dat seama că era 1 la amiaz’…a intrat înapoi în cabană şi am continuat cu bolţi.

Aşa începea dimineaţa, la cabane, fără cafele, numa cu priviri înceţoşate după puţina vodka băută cu o seara-nainte şi soarele care-ţi intră-n ochi.

Au urmat toate petrecerile alea faine, de care nu o să uităm vreodată…

1 iunie – 17 ani

Ziua lui Coman şi a lui Dărăbuş

Apolo, începuturi, campari!

Acelaşi loc, la ziua lu C/D

Balul de la Unirea 2010 – LEGEN…wait for it..:DARYYY
pretenii ştiu de ce.

Cu Andrada

Ziua lui Paula. Real. Cutia!

Peninsula 2000…nu-ştiu-cât

Sunwavessssss….mamaia!

Cabană la sovata!

Majoratu lu Ada

Ziua lu Oxi, bastion

 Căluţ şi Voicu, Costineşti 2008

Ziua lui Paula Dop – Sauce şi Adelinaaaa

Costineşti 2008, discoteca MAX )

Poze de album…am întârziat şi-aici

Cine o fi fost ăla care o zis că perioada liceului îi cea mai faină, o avut dreptate şi noi jur c-am avut o perioadă oarte foarte faină. S-ar putea face un film după subiectu ăsta )
Pentru voi toţi, care sunteţi încă la liceu – profitaţi la maxim de faptul că vă vedeţi cu prietenii voştrii zilnic, că staţi 6 ore-n bancă unu cu altu şi vă daţi coate, pentru că acolo se leagă cele mai faine prietenii, în clasa de liceu şi la liceu, în gaşcă şi la ieşirile cu ăştia faini de mai sus la cabane!

Vreau o cabană cu lumea de atunci. O cabană faină de tot!

De dimineaţă, înarmată astfel cu mult chef de viaţă am pornit spre salon, spre Andy, de fapt să o iau de acasă. Nu mare mi-a fost surpriza când am văzut-o la poartă, cu  jeansi strâmţi, cizme din piele bej, aviatori şi păr WAIT FOR IT!…portocaliu! LEGANDARY! Cred că nu era o nuanţă care să-i stea mai bine de atât, la ochii ăia verzi de chihlimbar şi tenul de porţelan!

Pornisem aşadar cu o anume întârziere, spre salon şi deja puneam ţara la cale cu ultimele scandaluri de prin oraş. Fiecare pe care le cunoştea. Revenind, ajungem la salon şi ne punem pe treabă. Mi-a pus părul pe bigudiuri de volum – probabil una din cele mai minimliste şi mai frumoase freze pe care mi le-a făcut, de când colaborăm! Bucle lejere, cu mult volum.

Mie îmi place foarte foarte mult cum îmi stă aşa şi Andy musai c-a fost de acord, numa’ aşa zicea când mă aranja “vai, ce drăguţ e, ce o să-ţi placă” )

Am ajuns şi la Promenada, a studioul lui Anca şi Adi Coco. Înainte de toate ne-am aşezat la o discuţie despre colaborări şi părţile implicate pentru ca apoi, până a aranjat luminile, să mă aflu “în primul rând” la prezentarea hairstilistului lui Lady Gaga, de la London Fashion Week. Îmi povesteşte despre cum a fost experienţa unui fashion week la Londra, despre cei mari “patru”: New York, Milano, Londra şi Paris şi despre cât de frumos au fost trataţi la săptămâna modei.

 Afară e altceva, aici totul e de show, totul pentru spectacol, acolo designerii sunt pe primul loc… 

Trebuie să spun că au un studio tare fain, primitor, în care, vorba-vine, nu mai şti unde să te uiţi. Oglindă cu leduri de make-up, semineu crem cu detalii vintage, amenajat, se-nţelege de Anca, şi multe oglinzi. Întotdeauna mi-au plăcut cum arată toată tehnologia foto împrăştiată de colo colo şi mi-aş dori să locuiesc într-un aşa hal de cameră, cu un colt studio make up, un birou minimalist, cu bujori roz, o saltea pe jos şi un colţ cu fundaluri neutre, pe post de studio foto. Experimente. Aaa şi să fie la Paris. Prea mult de zis, fac un articol despre asta!

De abia aştep să ajung la Cluj, în camera mea să-mi ajungă şi laptopul şi după ce trece săptămâna asta de restanţe, totul bine, ne apucăm de redecorat camera şi de articolele cu rochiile de banchet, video-uri, petreceri la midi, machiaje şi alte şedinţe foto, la Cluj, împreună cu Carmencitta

Mai jos am încărcat una din ţinutele de la şedinţa foto, rochia roşie de la ChicT. Aşa mult aştept pozele, ne-am uitat la sfârşit peste ele şi sunt foarte tari. O să fac înainte de articolul cu pozele finale şi unul cu primele mele sedinţe foto cu Adi şi Anca, ca să vedeţi evoluţia, vă las pe voi să comentaţi de acolo.

Am făcut şi o frântură de filmare, care promit că o să vă placă foarte mult, dar toate acestea pe săptămâna viitoare.   Apropo să citiţi articolul meu de pe Mureş News, despre schimbările de look, click aici! Sper să vă placă!

ski – aşa se explică poza de aseară şi continuarea vine acum. Am probat echipamentul şi cu atât m-am ales, că am rămas acasă… 

Am trecut la treburi mai serioase şi în pas de salsa în halatul alb pufos, mă îndreptam graţios spre aparatul de cafea: “I would give my world to lift you up, I could change my life to better suit your mood, cause you’re so smooooooth…”

Nu trebuie să precizez că arăt ridicol în noul halat alb pe care mi-l doream de ceva vreme şi cumva toată lumea în jurul meu reuşea să primească unul, numa’ eu nu: la Voicu i-am luat unul negru, de mafioţi, cadou de aniversare, Carmen are la Cluj unul roz “numa bun” pufos, numa eu eram cu halatu ăla turcoaz, bată-l minunea, care nici măcar pufos nu era. Revenind, arăt nu numai ridicol, dar şi profesional de ridicol cu el ca un fel de doctor – apreciam eu privindu-mă în oglindă cu o privire de parcă tocmai ieşisem din operaţie: afară din calea mea avem nevoie rapid de o…cafea. So smooth!

Mi-am aranjat un birou pe jos, că mi se pare tare fain să stau pe jos dimineaţa la cafea, pe laptop şi răsfoiam curioasă ultimul număr Elle, pentru inspiraţia care urma mai târziu să-mi vină în legătură cu articolul ţinuta săptămânii.

Câteodată nu pot decât să mă mir, tot mai tare când văd ce scoruri au ăştia prin reviste.  Nu ştiu – mi-ar plăcea să lucrez într-o redacţie a unei reviste de modă, să fiu prima care pune mâna pe ultimele picanterii din domeniu şi să am tot felul de produse gratuite de testat, cred că şi atmosfera e bestială acolo, dar ce mama măsii e cu preţurile astea exagerate? Staţi aşa:

ELLEfirstlook, Exotica

• Plic din piele de şarpe, Louis Vuitton, 11.000lei
• Pantofi cu aplicaţii de cristale, Casadei, 4.100lei
• Fustă din mătase, Gerard Darel, 725lei

Exotic, chiar aşa! Bine spus! (cu accent de Bordea) Exotic rău.Nu mai comentez nimic de rubrica Special Fur. Deci mi-mi place să cumpăr astfel de reviste şi Elle în special, pentru inspiraţie, pentru sentimentu ăla când pui mâna pe copertă şi cu cafeaua lângă, la birou, răsfoieşti revista. N-ai mai văzut aşa ceva în viaţa ta.  E un sentiment acolo, totul pus la dispoziţia ta, ultimele trenduri, ultimele prezentări, aranjate minimalist, frumos în pagină ce te fac să te simţi tot mai în temă cu fiecare privire în plus. De asta îmi plac revistele de modă. Dar exagerează! Tre’ să-mi iau un Cool Girl, dacă am noroc, poate găsesc vreun articol din vre-un magazin care este şi prin Cluj (de Mureş nu mai zic nimic)…

Lenevind în pat până la ora 4, între How I Met Your Mother, Voicu, Sopranos, Entourage şi pizza, cred că a fost una din cele mai faine dupamieze din vacanţă. Şi eu arătam ca un doctor! Am ajuns să ne petrecem dupămasa lenesă într-un mod şi mai leneş: o ieşire la Kashmir, lejer, frumos, la un ceai roşu.

Azi m-am trezit devreme, deşi e duminică şi probabil sigur majoriatatea dintre voi leneviţi, eu am o sedinţă foto azi cu Adi Coco şi mă îndrept cu paşi grăbiţi spre salon, la Andy să-mi facă o freză faină. Se anunţă o zi faină. Mă întreb oare de la cât e programul la Cinema City că deja simt, c-aş vrea să merg la un film după pozele care le facem la studioul lui Anca şi Adi Coco, la Promenada. Poate totuşi merg la Arta, că tot s-a deschis…

Totu’ bine!

Cam atât mai e de spus pe azi )! Restul articolului vine mâine.

Săracul ursuleţ…

Ţinuta Andradei, compusă in mare parte din tonuri de nergu, reprezintă o combinatie de succes între materiale de +20 de grade şi -20 de grade. Rochia din material cu cădere, lejeră de primăvară/vară alături de geaca cu guler de blană de toamă/iarnă. Outfitul reţine cu succes o combinaţie între piese rocker chic – geaca de piele aviator cu guler de blană, bocancii edgy, robuşti  şi piese de inspiraţie vintage: ochelarii de soare metalici, geanta simplă de piele. Cureaua din talie, mai mult sau mai puţin bine plasată – accentuează talia, ajutând corpul să nu-şi piardă formele în procesul de suprapunere de materiale şi texturi, dar pe de altă parte segmentează înălţimea. În cazul de faţă nu e cazul de segmentare, pentru că gagica are un raport numa bun între înălţime şi kilograme.

Renunţă, se pare la frizura trademark, cu breton drept, pentru a II-a jumătate a iernii, optând pentru un styling mai soft, în ton cu ţinuta care urmăreşte de altfel texturile feminine. Are şi mănuşi – bine asortate (îs negre…ce po’ să mai zâci) )

Dacă stilul ei actual a început să prindă contur o dată cu schimbarea radicală de look – lucru care se întâmplă multor persoane, tot din această poveste este desprinsă şi pasiunea pe care ea a făcut-o în această iarnă pentru nuanţe de ruj din cele mai ciudate: vişiniu, mov sau chiar argintiu. Mai multe fotografii pe pagina ei de facebook

Dragă Andrada dacă nu te aşteptai e fain – şi ştiu că nu te aşteptai! )

Dacă aveţi orice fel de întrebări, fie ele legate de subiectele discutate pe blog, sau nu, propuneri de colaborări, îmi puteţi scrie de acum la această adresă:

• ask.alinaceusan@yahoo.com

Mailul va fi verificat periodic, aşa că de aici siguranţă veţi primi răspunsuri mai rapide şi mai detaliate decât în cazut întrebărilor din comentariile de pe blog unde suntem limitaţi de diferite variabile. La fel, dacă aveţi subiecte despre care aţi vrea să vedeţi un articol scris pe blog, propunerile sunt bine-venite, la aceeaşi adresă, de mai sus!

Am promis un tutorial cu smooky eyes, în care am folosit în mare parte doar negru şi mai apoi puţin fard maro. Este un machiaj de seară, se-nţelege, care se potriveşte în general oricui, însă forma realizării lui depinde de distanţa dintre ochi şi aliniamentul pleoapelor.

Aplicarea este foarte simplă: culoarea mai închisă, predomină, în funcţie de tipul de ochi ca în desenul de mai jos

Sper ca video-ul să fie de ajutor, am să mai fac încă unul când ajung la cluj cu o varianta colorată, cu vişiniu – machiajul meu preferat dar până atunci vizionare plăcută. Nu am scurtat filmul pentru că din punctul meu de vedere, mâ interesează să vedeţi fiecare mişcare nu cât de bine mă pricep să dau pe fast forward/cut…

Produsele folosite:

• creion pentru sprâncene de la Sephora (medium brown)
• creion kohl Maybelline ny şi Ada
• farduri – negru, maro – trusă Yves Rocher
• gloss – Farmasi (nude pink)
• baza deja aplicată – fond de ten Rimmel Wake me Up şi Pudră Creme Puff Max Factor
• contouring – fard maro mat ESP London
• pensule – Claire’s Paris
• rimel L’oreal Lash Architect

 -

După cum am promis, am început colaborarea cu o make up artistă din Cluj – asta pentru că aşa insist eu să îi spun. Andreea Balgaradean o fată foarte modestă, de treabă rau, chiar şi din mailuri mi-am dat seama de asta…aşa de descrie ea:

“Sunt din Tg.Mureş şi eu, am 23 de ani, sunt pasionată cam de tot ce înseamna arta (arhitectura în mod special că asta studiez, design de toate felurile, fotografie, etc), inclusiv machiajul pe care il consider artă şi nu fiţă, arta de a scoate în evidenţă cele mai frumoase trăsături ale unei persoane. Am început prin a-mi machia sora şi prietenele, în anii de liceu. Tot ceea ce am învatat am învatat de pe youtube din tutorialele câtorva tipe pe care le apreciez mult + din experienţă. Nu am urmat vreun curs specializat momentan pentru că facultatea nu îmi prea permite să lipsesc din peisaj pentru mult timp şi ar cam fi necesar ţinand cont că mi-ar placea să fac un curs undeva afară! Despre blog, i-am dat drumul în vara pe Facebook, iar apoi în toamna am terminat şi designul pt  blogspot si i-am dat drumul în speranţa că am să inspir şi alte fete când nu mai ştiu cum să se machieze…”

Aşadar aştept cu nerăbdare, după ce m-am uitat peste blogul ei, pe care de altfel vi-l recomand (o să fie plăcut de vizionat) să vină la noi să povestim una-alta, mai despre make-up mai despre alte lucruri să ne cunoaştem ca să colaborăm cât mai bine.

Să aveţi o seară faină, sper că vă ajută acest articol în ale machiajului, atât cu video-ul meu cât şi cu blogul Andreei.

 
muaaaaaaaaah

10:30 – te rog să te speli pe păr, am uitat să îţi spun, dar nu o să avem timp la salon.  :whoosh:

11:00 – spune-i te rog că nu ajung pe jumate’

11:40 – salut, ce faci, emoke te aşteaptă, a terminat ultima fată…

-

12:00

Ajung, într-un final, la salon, cu întârziere mare de tot şi intru înăuntru val-vârtej. Ultima fată era pe scaun şi a fost gata în mai puţin de 5 minute. Încă o Andreea, erau deja 3, avea să fie o seară grea!  M-am aşsezat pe scaun şi printe discuţiile de rigoare “şi cum e pe la Cluj”, “cum merge cu facultatea” machiajul final nu se lasă mult aşteptat:

Machiaj realizat de Emoke Szocs, de la Amazone.

Tot pe fugă, spre salon, pân’ să-ajung pe scaun comand o pizza că nu apucasem să mănânc încă. Mă aşez pe scaun şi încep poveştile, ca de obicei cu Andy, poveşti care nu se mai termină vreodată hmm…

Ajunse pe la 7:30, la Grand, povestind, ne dăm seară că după machiaj şi păr, acasă, la toate ne era somn şi ne abţineam cu greu să nu tragem spre pat în ultimele 3-4 ore de aşteptare, motiv pentru care am hotărât împreună cu echipa ca de acum să facem totul la faţa locului – va fi şi cazul prezentării lui Roxana Şimon din 10 martie când staff-ul de make-up/styling va fi acolo unde este şi prezentarea. Trebuie să spun că sunt foarte foarte nerăbdătoare să vină prezentarea Roxanei pentru că am vizitat-o zilele astea şi colecţia de primăvară e absolut superbă! Îmi place fiecare rochie şi cred că multe din ele vor face cazul unor rochii frumoase de banchet!

Revenind, fetele verificau ultima dată lista cu ţinutele pe când tocmai venea cafeaua şi sucul de portocale!

Detaliile mele preferate ale colecţiei – mănuşile de piele colorate

.

.

.

O să postez mai multe poze când le primesc de la Andy şi Eva!

Am plecat apoi de la prezentare în grabă spre o seară cu fetele care mai spoi se dovedise a fi şi cu băieţii, purtând următoarele şi o pălărie fedora. La tocuri am renunţat pe parcurs în favoarea bocancilor negrii.

______________________________________________________________
Chictopia redeem – rochia roşie

În această seară: Smooky eye video tutorial + despre micuţa mea make-up artistă, pentru că insiste eu să-i spun aşa,din Cluj.

Nu uitatţi să vă înscrieţi în giveaway!